marți, 29 septembrie 2009

imprumut pentru binele copiilor

singurul imprumut pentru copii pe care parintii trebuie sa il faca e cel pentru viitorul copiilor, studii sau sanatate. Pentru excursii si celular e o tampenie majora. Astazi o angajata isi ia un credit ca fata ei sa plece in excursie. Sub o forma sau alta, dar care nu e in mod absolut necesara! Imi pare rau dar nu cred ca corect. Copii daca vor sa plece in excursie sa astepte pana fac 18 ani si sa lucreze. Pana atunci sa invete despre Grecia! si sa rabde si sa isi construiasca studiile si sa mearga cand depinde de ei unde vor ei. Dorintele nu cred ca trebuie indeplinite automat. Mai ales cand se rezolva pe spinarea altora, chiar daca sunt parintii aceia. Copii tebuie sa ceara, e normal, dar parintii nu trebuie sa dea ca fiind normal. E o investitie, eu investesc in viitorul genelor mele. Dar trebuie sa fiu eficient in asta. Deci daca nu am resurse suficiente ma rezum la suportarea costurilor de trai si invatat! Mai departe sa aiba dorinta de a merge, foarte bine, dar sa se descurce singuri! Nu cred ca copilul ala o sa fie mai fericit cand se va intoarce din excursie si maica-sa o sa plateasca dublul sumei in urmatoarele 6 luni! Daca trebuie sa se imprumute pentru excursie! cum o sa poata sa plateasca si dobanda! plus a singura firma care ii ofera creditul are o dobanda de 200% pe an!

o sa ii dau eu banii aia fara dobanda da ii si tin o morala ! ma enerveaza

joi, 24 septembrie 2009

cand e nevoie ca un sef sa initieze o schimbare deja e prea tarziu

Parerea mea e ca e insuficient ca un manger sa isi asume schimbari. Eu vad orice modificare(in bine) ca un foc. Rolul managerului e sa intretina focul, nu sa aprinda la fiecare 3 luni un nou foc. Oamenii ar juca rolul bustenilor, si ideile, schimbarile rolul flacarilor. Managerul ar putea cel care sufla in foc sa il inteteasca sau cel care arunca benzina o data la 3 ani. O data ce lemnele sunt calde e usor sa intretii focul. Daca lemnele sunt lasate sa raceasca, sa se ude, e greu sa schimbi ceva.

am o obsesie cu lemnele de la revelion cand aprindeam focu de 5 ori pe noapte.

joi, 17 septembrie 2009

sunt dispus(a) sa invat

cautam angajati, si vad in cv-ul unei persoane de peste 40 de ani, care ACUM face liceul: "sunt dispusa sa invat t a le putea oferi copiilor un trai decent " . trecand peste eroarea de typing, intelegi cu adevarat valoarea scolii doar tarziu. La 14-16-18 ani ti se par mutle lucrui mai importante. La 16 ani te poti face vanzatoare, castigi imediat niste bani, cateodata mai multi, cateodata mai putini. Si ajungi la 40 de ani, cu o familie, probabil divortata, cand depizi doar de tine si mai grav depind si altii de tine. Si te intorci la scoala. Si primul lucru incepi sa scrii din nou, si vrei sa inveti. Pentru ca acum vezi ca ai nevoie, si acum ai stii sa folosesti si diploma aia , in fond o bucata de hartie dar si invatatura. Pariu ca daca ar fi din nou tanara ar face mult mai mult pentru a invata. Am vazut zilele trecute o poza cu niste nigerieni parca care stateau si invatau noaptea la becurile din parcare! 10-15 persoane in poza, toti seriosi si citeau.

faza e ca mi-a venit cheful sa invat ! si vorba aia.. stiu tot ce am nevoie, nu am timp, am alte lucruri mai importante de facut, ce imi trebe mie scoala, o sterg. Mai am 10 ani pana la 40!

vreau sa imi termin macar scoala generala :)!

serios, dupa masterat, ce scoala mai poti face in Ro ? Ce cursuri de specializare pentru adulti sunt ? sunt evenimentele gen guru, interesante in sine, dar totusi ceva scoala ?

deocamdata sa zic ca invat limba germana, invat sa am rabdare si sa scriu mai corect la tastatura( e unul din motivele pentru care scriu pe blog , nu stiu de ce tot am tendinta sa inversez literele pe tastatura - scriu cu 2 maini si una din maini e mai rapida decat cealalta cred)

next ? invat...

sâmbătă, 5 septembrie 2009

reflectie de criza si firme

cum stateam io si citeam de pe neturi, m-a lovit inspiratia. toate firmele la un mometn dat trec prin exact aceasi criza financiara, dar exact. construiesc produse derivate, pe baza altor produse derivate, pe baza altor produse de baza.Doar ca in loc de produse de baza sunt oameni. Deci ai oameni- unii buni alti nu , care sutn impachetati in departamente, care per total par ok, si impachetatea inca o data pe Produse, sedii, Boarduri, etc, si tot asa. Per final sa para ok. Interesul Managementului e sa apara frumos imaginea finala catre investitori, carora le vand un produs - propria firma.Dar pe masura ce sunt tot mai multe straturi de ceapa, investitorii nu mai au acces la om-informatie*un fel de unitate de masura reala, ci la o imagine care e evaluata destul de arbitrar intr-o moneda. Oricum de regula rezultatul e acelasi, investirorii cumpara produse pe care nu le inteleg. Faza e ca la fel ca in cazul crizei financiare globale, si in fiecare firmulita e o tendinta fireasca si se autointretine pana da faliment firma, sau apare un audit, sau pica un produs, sau o filiala. Si atunci la fel ca in criza de regula se apeleaza la un nou investitor*in lumea mare statul/contribuabilul, care are si mai putine informatii, ca sa mai pluteasca butoiul un pic, in timp ce se incearca peticirea lui. Strict pe firme am observat ca e o chestie care se numeste birocratie-birocratizarea, construirea de leyere informationale si decizionale. Cu cat mai multe cu atat mai ascunsa va fi informatia de baza fata de manageri, si mai important, fata de investitor.